Clipele,
nu se numără în secunde,
orele trec...
Timpul,
stă nemişcat în faţa celuia care ascultă doar de orologiul propriilor dorinţe.
A rămas în urmă o pată mare de cuvinte,
Tu,
te întorci ...
şi sufli peste oglinda în care se reflectă scrumul dintr-o tigară neaprinsă niciodată,
Încă o suflare de gânduri şi totul va fi la fel ca înainte:
"Praf stelar pierdut în crâmpeie de ploaie".
