Dorinţă aprinsă în vid

Îmi bâjbâie fruntea
mirosul
primăverilor tale
iar tu,
îmi picuri
printre vene
gustul răsului
ironic
şi mă rogi
să nu mă schimb
niciodată.

Îţi iau mâna
şi-mi mangâi
irişii ,
ascunşi sub cerşaful
copilăriei,
mă ghemuiesc
între degetele
dorinţei tale,
scrâşnesc din
dinţi
şi îti soptesc:

"Tot aerul
ce-l strângi în pumn
nu-mi aparţine... "

 Iar tu...
deschizi pumnul,
te uiţi înapoi
şi nu mai vezi
nimic
din mine.

Ne-am jucat de-a "Telefonul fără fir"...

Ai adormit din nou
în spuma necuvintelor
pe care le suflu
de mult timp
spre tine...
De la o vreme
sufletul meu e
un alfabet mort
în nervurile timpului,
are o voce muta
care răcneşte
mereu...
dar tu nu o auzi.
Ştii?
sentimentele nostre
sunt ca o saga nescrisă
în expresia neutra
a dragostei,
iar noi, ne tragem
de vocea logosului
în zadar...

Am fost mereu
singuri,
şi...
doar în
urmele şterse ale
paşilor noştri
am putut exprima
mai mult decât
am simtit.

Nostalgie de toamna

Dacă iubirea ne condamnă
la suferinţă şi nevăz
esti în zadar, scumpă povară
de-un timp încoace, n-are rost...

De două zile plouă iară
se leagănă şoaptele-n loc
şi de iubesc, scumpă poivară
deşi mi-e greu, azi nu mă-ntorc...

Şi-n toamnă,vara mi te-aduce
atât de altfel, că mă doare
căci am aflat mult prea târziu
că-n toamnă, viaţa mea dispare.


O lacrim-a iubirii noastre
s-a transformat în noapte
din ea-mi hrănesc singurătatea
acum, când eşti departe...

Suspinele mâinilor noastre
se caută de-o vară,
şi-n toamnă, degetele noastre
se mângâie în taină.

"Amintire" galben - azurie...

Ne-am sărutat
în spatele
răsăritului
spumos
al stâncilor...
Ne-am mângâiat
irisii
cu zâmbetul
valurilor
amare...

Acum...
ne-am dori
sâ curgă mereu
din mare
voci de
pescărus
şi să
ne alinte
mirosul cald
al soarelui
dimineţii...
iar apoi
ne-am ascunde
în umbra
dragostei.



Iubitule......
lumina azurie
ne-a transformat
sufletele în cenusă,
Haide..
să fim una
cu nisipul
în murmurul dulce
al refluxului!

Doar eşti...

Se închide
fereastra
din ochiul
lui Ate
de-atâta abur...
Te privesc
printre urmele
cioburilor,
înghiţite dimineaţă
la cafea.
Te am aici,
prinsa în
umbra zaţului negru,
al amintirii.
Nu eşti prezent,
viitor
sau trecut.
Doar eşti
incinerându-mi chipul
în fiecare
dimineaţă
în plăci de
zăpadă cadlă;
doar eşti,
tu
şi mâna ta
care sapă
la fiecare răsărit
lutul
din traheele mele;
doar eşti
încolţindu-mi
cuvinte
printre degete,
printre gene,
printre suliţele
lui Eros
arzând...
în focul aripilor
paradiziece.

Nu ai început
dar te prelingi
fără să eziţi,
în clepsidra
palmei mele.

Doar eşti...
o dorinţă.

Paşi umezi

Nu ai vrea
să gusti
din stropii
de soare
pe care ti-i intinde
marea pe buze?
Nu ai vrea
sa canti in cercuri
atingerile florilor
lui mai?
Nu ai vrea
sa fim
noi doi...
într-o gaură neagra
luminata de valurile
reci ale iubirii?
Nu ai vrea
să uitam de noi,
iubitule?

Aici...jos
sufletele se lipesc
cu bucăţi de gheata
rupte din soare...

Un sarut legal nu este tot atat de valoros ca un sarut furat