It's not goodbye

Trecutul nu-i de viitor( pt titlu acord drepturi de autor ellei:P)

Cenuşa viselor
lui iunie

face astăzi
secţiuni transversale
în sufletul meu...

Iau în mână
chipuri,
mirosuri,
vocile ventriculelor
închegate de amintiri
şi le sparg
de sticla timpului
neiertător.


Sufletul...
la doi paşi de noi,
cioburi.
În amalgamul
de simţuri,
o parte plină de sânge
negru...
-o iau, o storc de dragoste
şi-o arunc
cu mâinile murdare
în fumul lui septembrie-

şi-o parte seacă
-goală de trecut-,
în care-mi voi reflecta
irişii dezveliţi
de dorinţe.

Mirosul de putrezăciune
a dispărut,
dar gustul sângelui
încă se simte
pe cealaltă parte
a oglinzii.

Dorinţă aprinsă în vid

Îmi bâjbâie fruntea
mirosul
primăverilor tale
iar tu,
îmi picuri
printre vene
gustul răsului
ironic
şi mă rogi
să nu mă schimb
niciodată.

Îţi iau mâna
şi-mi mangâi
irişii ,
ascunşi sub cerşaful
copilăriei,
mă ghemuiesc
între degetele
dorinţei tale,
scrâşnesc din
dinţi
şi îti soptesc:

"Tot aerul
ce-l strângi în pumn
nu-mi aparţine... "

 Iar tu...
deschizi pumnul,
te uiţi înapoi
şi nu mai vezi
nimic
din mine.

Ne-am jucat de-a "Telefonul fără fir"...

Ai adormit din nou
în spuma necuvintelor
pe care le suflu
de mult timp
spre tine...
De la o vreme
sufletul meu e
un alfabet mort
în nervurile timpului,
are o voce muta
care răcneşte
mereu...
dar tu nu o auzi.
Ştii?
sentimentele nostre
sunt ca o saga nescrisă
în expresia neutra
a dragostei,
iar noi, ne tragem
de vocea logosului
în zadar...

Am fost mereu
singuri,
şi...
doar în
urmele şterse ale
paşilor noştri
am putut exprima
mai mult decât
am simtit.

Nostalgie de toamna

Dacă iubirea ne condamnă
la suferinţă şi nevăz
esti în zadar, scumpă povară
de-un timp încoace, n-are rost...

De două zile plouă iară
se leagănă şoaptele-n loc
şi de iubesc, scumpă poivară
deşi mi-e greu, azi nu mă-ntorc...

Şi-n toamnă,vara mi te-aduce
atât de altfel, că mă doare
căci am aflat mult prea târziu
că-n toamnă, viaţa mea dispare.


O lacrim-a iubirii noastre
s-a transformat în noapte
din ea-mi hrănesc singurătatea
acum, când eşti departe...

Suspinele mâinilor noastre
se caută de-o vară,
şi-n toamnă, degetele noastre
se mângâie în taină.

"Amintire" galben - azurie...

Ne-am sărutat
în spatele
răsăritului
spumos
al stâncilor...
Ne-am mângâiat
irisii
cu zâmbetul
valurilor
amare...

Acum...
ne-am dori
sâ curgă mereu
din mare
voci de
pescărus
şi să
ne alinte
mirosul cald
al soarelui
dimineţii...
iar apoi
ne-am ascunde
în umbra
dragostei.



Iubitule......
lumina azurie
ne-a transformat
sufletele în cenusă,
Haide..
să fim una
cu nisipul
în murmurul dulce
al refluxului!