Nu există drum fără întoarcere, doar ochi fără dimensiuni spațiale

10...9...9...10

     Clipele,
nu se numără în secunde,
orele trec...
      Timpul,
stă nemişcat în faţa celuia care ascultă doar de orologiul propriilor dorinţe.
A rămas în urmă o pată mare de cuvinte,
       Tu,
te întorci ...
şi sufli peste oglinda în care se reflectă scrumul dintr-o tigară neaprinsă niciodată,
Încă o suflare de gânduri şi totul va fi la fel ca înainte:
        "Praf stelar pierdut în crâmpeie de ploaie".

Erato râde când te vede plângând

  Erato e o poveste despre copilăria trăită până la miezul nopţii, despre fragilitatea viselor împlinite prea devreme, despre iubirea de trecut şi despre nostalgia entuziasmului în faţa viitorului, e o poveste despre frumuseţea iubirii de rău şi fuga din faţa simplitaţii vieţii, e o poveste veche dar care întotdeauna se va mula pe sufletul unei fete care se bucură suflând în propria cenuşă.
Erato râde cu ochii cât cepele când surprinde detaliile cele mai nesemnificative însă întotdeauna trece pe lângă făntâni însetată, fără a le simţi jocurile apei.
Erato nu e rea, e răzbunătoare ...însă mai tot timpul renunţă pe drum otrăvindu-se cu nesiguranţa altora. Erato se plictiseşte repede dar iubeşte cu nesaţietate nesiguranţa, e în stare să moară pentru ea sa-şi vîndă sufletul şi liniştea.Erato se plictiseşte de cei care o iubesc şi doar atunci realizează că a iubit liniştea.

Noi inceputuri, oameni vechi

2010 a venit in viata multora dintre noi cu liste interminabile de planuri, ganduri, lucruri pe care vrem sa le schimbam la noi, la altii, teluri de atins, vise de indeplinit.
De ce atata tam-tam pana la urma pe aceste teme daca oportunitatile ne pandesc la fiecare pas si tot ceea ce am scris pe o hartie poate fi aruncat la cos intr-o singura secunda de impulsivitate?
Femeile in general iubesc sa isi planifice viata de la A la Z insa nu iau in calcul faptul ca acest lucru nu le poate ajuta decat pentru creearea unui bunastari psihice de moment si ca de cele mai multe ori punctele sensibile pe care tind sa le controleze sunt imposibil de tinut sub control doar de dragul unei liste de obiective.
De cate ori nu ne-am spus la inceputul unui an: va fi altfel, nu voi mai vorbi cu X sau Y pentru ca mi-a facut asta, voi cunoaste oameni noi, ma voi schimba radical atat din punct de vedere fizic cat si moral. Am reusit vreo una dintre noi acest lucru doar pentru simplul fapt ca ne-am propus asta? Si daca da ne-am simtit mai bine decat inainte? In foarte putine cazuri probabil, numite exceptii insa de cele mai multe ori ar fi bine ca la fiecare inceput sa cautam sa imbunatatim ceea ce avem si sa inlocuim doar acolo unde este neaparat nevoie pentru ca este mult mai usor sa curati o planta si sa o usuci decat sa o scoti din radacina si sa pui alta sa creasca in locul ei.

Trecutul nu-i de viitor( pt titlu acord drepturi de autor ellei:P)

Cenuşa viselor
lui iunie

face astăzi
secţiuni transversale
în sufletul meu...

Iau în mână
chipuri,
mirosuri,
vocile ventriculelor
închegate de amintiri
şi le sparg
de sticla timpului
neiertător.


Sufletul...
la doi paşi de noi,
cioburi.
În amalgamul
de simţuri,
o parte plină de sânge
negru...
-o iau, o storc de dragoste
şi-o arunc
cu mâinile murdare
în fumul lui septembrie-

şi-o parte seacă
-goală de trecut-,
în care-mi voi reflecta
irişii dezveliţi
de dorinţe.

Mirosul de putrezăciune
a dispărut,
dar gustul sângelui
încă se simte
pe cealaltă parte
a oglinzii.

Dorinţă aprinsă în vid

Îmi bâjbâie fruntea
mirosul
primăverilor tale
iar tu,
îmi picuri
printre vene
gustul răsului
ironic
şi mă rogi
să nu mă schimb
niciodată.

Îţi iau mâna
şi-mi mangâi
irişii ,
ascunşi sub cerşaful
copilăriei,
mă ghemuiesc
între degetele
dorinţei tale,
scrâşnesc din
dinţi
şi îti soptesc:

"Tot aerul
ce-l strângi în pumn
nu-mi aparţine... "

 Iar tu...
deschizi pumnul,
te uiţi înapoi
şi nu mai vezi
nimic
din mine.