lui iunie
secţiuni transversale
în sufletul meu...
Iau în mână
chipuri,
mirosuri,
vocile ventriculelor
închegate de amintiri
şi le sparg
de sticla timpului
neiertător.
Sufletul...
la doi paşi de noi,
cioburi.
În amalgamul
de simţuri,
o parte plină de sânge
negru...
-o iau, o storc de dragoste
şi-o arunc
cu mâinile murdare
în fumul lui septembrie-
şi-o parte seacă
-goală de trecut-,
în care-mi voi reflecta
irişii dezveliţi
de dorinţe.
Mirosul de putrezăciune
a dispărut,
dar gustul sângelui
încă se simte
pe cealaltă parte
a oglinzii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu