Dorinţă aprinsă în vid

Îmi bâjbâie fruntea
mirosul
primăverilor tale
iar tu,
îmi picuri
printre vene
gustul răsului
ironic
şi mă rogi
să nu mă schimb
niciodată.

Îţi iau mâna
şi-mi mangâi
irişii ,
ascunşi sub cerşaful
copilăriei,
mă ghemuiesc
între degetele
dorinţei tale,
scrâşnesc din
dinţi
şi îti soptesc:

"Tot aerul
ce-l strângi în pumn
nu-mi aparţine... "

 Iar tu...
deschizi pumnul,
te uiţi înapoi
şi nu mai vezi
nimic
din mine.