Dacă iubirea ne condamnă
la suferinţă şi nevăz
esti în zadar, scumpă povară
de-un timp încoace, n-are rost...
De două zile plouă iară
se leagănă şoaptele-n loc
şi de iubesc, scumpă poivară
deşi mi-e greu, azi nu mă-ntorc...
Şi-n toamnă,vara mi te-aduce
atât de altfel, că mă doare
căci am aflat mult prea târziu
că-n toamnă, viaţa mea dispare.
O lacrim-a iubirii noastre
s-a transformat în noapte
din ea-mi hrănesc singurătatea
acum, când eşti departe...
Suspinele mâinilor noastre
se caută de-o vară,
şi-n toamnă, degetele noastre
se mângâie în taină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu