Ne-am sărutat
în spatele
răsăritului
spumos
al stâncilor...
Ne-am mângâiat
irisii
cu zâmbetul
valurilor
amare...
Acum...
ne-am dori
sâ curgă mereu
din mare
voci de
pescărus
şi să
ne alinte
mirosul cald
al soarelui
dimineţii...
iar apoi
ne-am ascunde
în umbra
dragostei.
Iubitule......
lumina azurie
ne-a transformat
sufletele în cenusă,
Haide..
să fim una
cu nisipul
în murmurul dulce
al refluxului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu